L.A. GUNS - Rips The Covers Off
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 27.04.2004 CASA DE DISCURI: Mascot Records 8.0
NOTA METALFAN: 8.4
NOTEAZA ALBUM: 5 voturi
Top 2004: #85 |
L.A. Guns Componenta: Phil Lewis - voce Stacey Blades - chitara Steve Riley - tobe Adam Hamilton - bas |
TRACKLIST: 01. Rock 'n' Roll Outlaw (Rose Tatoo)02. Nobody's Fault (Aerosmith)03. Custard Pie (Led Zeppelin)04. Until I Get You (Hanoi Rocks)05. Wheels of Steel (Saxon)06. I Just Wanna Make Love To You (Foghat)07. Moonage Daydream (David Bowie)08. Marseilles (Angel City)09. Tie Your Mother Down (Queen)10. Hurdy Gurdy Man (Donovan)11. Search and Destroy (Iggy Pop and The Stooges)12. Revolution (Live 2003)13. Don't Look At Me That Way (Live 2003) |
In a doua parte a anilor '80, in plina perioada glam/hair metal, aparea o serie de trupe care combinau stilul si look-ul glam cu influnente rock'n'roll si punk si mai ales cu atitudinea aferenta. Printre pionierii genului sleaze, caci despre el este vorba, asociat de multe ori mai mult cu imaginea decat cu muzica in sine, se numara si L.A. Guns. Formata la mijlocul anilor '80 la iniativa lui Tracii Guns (dupa ce acesta parasise Guns'n'Roses pentru a-i lasa loc lui Slash si dupa o auditie fara rezultat pentru postul de chitarist in Ratt), aceasta gasca s-a bucurat de un deosebit succes comercial (si de atentie in presa) pe la sfarsitul anilor '80 si in primii ani din '90 pana in 1991-1992 cand odata cu aparitia genului grunge, sleaze-ul a iesit din atentie si trupa s-a desfiinat. Reinfiinata in 1995, a suferit o serie de schimbari de componenta care au culminat cu plecarea lui Tracii in urma cu doi ani cand acesta s-a alturat lui John Corabi (ex Motley Crue) pentru a aborda un rock mai modern cu Brides Of Destruction. 'Rip The Covers Off' este, dupa cum spune si titlul, un album de coveruri, idee nu chiar originala (au mai facut-o multe trupe printre care Great White, Helloween, Slayer, Iced Earth, Joe Lyn Turner etc si chiar anul acesta au aparut si alte astfel de productii semnate Kevin Dubrow - ex Quiet Riot, Living Loud) dar constand, pentru publicul mai tanar, intr-un prilej bun de descoperire a unor trupe care au avut ceva de spus in trecut si de distractie pentru muzicieni (cui nu-i place sa cante piesele preferate?). L.A. Guns au preluat piese apartinand genurilor din background-ul lor ca muzicieni si curentelor din care se trage sleaze rock-ul abordat de acestia: classic rock (Led Zeppelin, Queen), hard rock & rock'n'roll (Rose Tatoo, Aerosmith), heavy metal (Saxon), hard'n'heavy (Hanoi Rocks), glam rock (David Bowie), punk rock (Iggy Pop and The Stooges). Cu toate astea piesele se incadreaza perfect in stilul L.A. Guns si suna ca si cum ar fi compozitii proprii (mai putin piesa lui Donovan, 'Hurdy Gurdy Man' care este diferita de restul pieselor aducand cu muzica folk). Chitaristul Stacey Blades este inlocuitorul lui Tracii si sa se descurca bine cu aceasta indatorire dificila. Restul trupei este si el la intaltime: Phil Lewis se adapteaza foarte bine la fiecare piesa si vocea sa este in cea mai buna forma iar sectia ritmica (Steve Riley - tobe , Adam Hamilton - bass) suna fara repros. Trupetii au ramas fideli variantelor originale ale pieselor dar au adaugat acestora emblema L.A. Guns. Ce imi place cel mai mult este ca albumul degaja o buna dispozitie extrem de molipsitoare, spiritul rock'n'roll fiind la el acasa in aceasta trupa. In final, sunt incluse si doua variante live ale unor piese de pe albumul de studio precedent, 'Waking The Dead', cu un sound brut (de bootleg), dar nu prea intelg care este rostul lor. Este un album de avut in colectie, cu piese care au fost hit-uri la nivel american sau european in special din perioada anilor '70 dar intrand si in '60 (Donovan) si '80 (Hanoi Rocks, Saxon), interpretate cu multa pasiune de acesti rockeri din L.A. si care merge de minune la chefuri sau la masina. Lansarea la inceputul verii a acestuia este o idee buna pentru ca ce se aude aici se potriveste perfect cu acest anotimp. Eu vad in acest disc un antidot impotriva starilor de depresie care cred ca ar da rezultate si mai bune insotit de cateva beri. Keep on rock'n'rolling. Piese favorite: 'Rock'n'Roll Outlaw', 'Wheels Of Steel', 'Search And Destroy'
Andrei M. Nota: 8
|
cu sintagma :"hard"n"heavy (Hanoi Rocks)" m-ai spart! asemenea aberatie nu am mai citit demult- dar, cred ca daca as intra pe forumurile voastre as citi mai grave. daca nici hanoi rocks nu cunosti, atunci nu inteleg de ce te mai scri recenzii la asemenea albume!
ti se pare ca sleaze-ul avea un stil, sau mai grav,un look glam? era ANTI glam in totalitate!anti big hair, shiny glitter pro bad bad girls & fuck`n`roll!
sleazy r"n"r is still alive , spitting blood and taking name
Probabil ca hard"n"heavy nu e termenul cel mai potrivit pentru Hanoi Rocks. Dar Sleaze Rock-ul are legatura la greu cu Glam-ul si ca look, si muzical. De unii este considerat chiar un subgen (check "sleaze rock" on wikipedia). PS: Relax man, we"re talking rock"n"roll here, not politics.
du-te ma! wikipedia? daca te informezi de pe wikipedia esti bun!
normal ca are legatura duuuuuuuuuuuh pe ce planeta traiesti? muzical normal ca sunau foarte asemanator, doar traiau in aceeasi ani si erau influentati unii de altii, insa formatiile de sleazy r'n'r urau formatiile glam de pe vremea aceea-guns urau poison si asa mai departe.relativ totul tine de look-un aspect foarte important pentru anii '80.formatiile de sleaze erau violente si cantau despre fuck'n'roll-uita-te la zodiac mindwarp & the love reaction, formatiile gen poison nu erau deloc ca si formatiile considerate de sleaze, sunt chiar foarte foarte diferiti! daca ai asculta multi ani la rand muzica asta si ai cunoaste scena si formatiile cunoscute si necunoscute de genul din europa si state ai sesiza si tu diferenta! cat despre hanoi rocks, numai cineva care habar n-are de ei ar putea scrie asa ceva..ca si cum i-ai face pe the stooges hard n heavy..si de fiecare data cand dau scroll pana aici tot observ cate o greseala- rose tattoo pt engleza ta mistica